Sa fim nebuni sau rationali ?

   Spuneam intr-un post trecut ca vara asta nu am realizat nimic de care sa fiu mandra. Spuneam asta referindu-ma la o realizare, ceva la care atunci cand ma gandesc sa zic "Da ma, intr-adevar a meritat efortul, se vad si roadele...". Probabil mi-a lipsit si ambitia si dorinta.
   Discutam cu cineva pe tema asta. "Chiar nu ai facut nimic?" ... "Ei bine nu.. :-s" ..." E imposibil, trebuie sa fie ceva". "Pai am fost la mare, dar pe banii parintilor. Asta nu o consider o mare realizare". Si am fost intrebata daca pe la mare am facut vreo nebunie. Si de obicei eu cand ma gandesc la  "nebunii la mare" sincer ma duc departe cu gandul. Poate prea departe. :)) Dar cred ca nu in asta consta nebunia.
   Pai sa zicem asa. Orice lucru malitios are in el un strop de nebunie? Eu zic DA. Si de aceea cand ma gandesc la nebunie ma gandesc la un lucru rau si de aceea evit. Dar poate si lucrurile banale pe care le facem de zi cu zi au in ele putina nebunie. Hai ca am fabulat prea mult. Ar insemna sa ajungem la nebuni daca nebunia ar fi o rutina :)).
   Deci, voi traiti nebuneste? Ce inseamna pentru voi o nebunie. Eu am o perspectiva si o alta persoana in cauza ( hai sa ii zicem X, pentru a nu-i dezvlaui identitatea ) o alta perspectiva. Cum am mai zis, cand ma gandesc la nebunie ma duc cu gandul la ceva rau. Poate sunt prea pesimista. Fac rau sau bine? X mi-a dat un exemplu de "nebunie la mare": sa pleci fara sa platesti. Ei bine, eu sincer nu as face asa. Poate m-as amuza atunci cand mi-as aminti de ce am facut. Dar m-as gandi de mii de ori inainte sa fac asta. Daca de lucrul asta minor nu sunt capabila, dar ia ganditi-va la altele mai rele. Eu sunt un ingeras ;;).
   Trebuie sa-ti asumi niste riscuri inainte sa faci o nebunie. Poate consecintele unei nebunii care pare minora sunt majore. Sa dau un exemplu. Te duci la un chef unde esti neinvitat. Acolo se intampla o nenorocire. Un baiat/ o fata pateste ceva grav si necesita anuntarea polititei. Fiind de fata , trebuie sa depui marturie. Nu era mai bine daca stateai deoparte? Bine, asta e un caz dus la extrem, dar niciodata nu se stie.Stiu ca daca te gandesti la ce e mai rau inainte e posibil sa se si intample.  Si asa nu mai ai parte de nicio distractie, de niciun amuzament.
   Pentru mine conteaza si parerea altora. Ca pana la urma cu ei traiesti intr-o comunitate si trebuie sa fii acceptat, deci trebuie sa asculti si ce zic altii sau ce te sfatuiesc si te indruma sa faci. Deci incerc sa evit lucrurile care imi pot pata imaginea, pentru a da bine in fata lumii. O persoana cu "cazieru" curat e mai bine vazuta decat una cu unul murdar. :))
   Dar acum nu va ganditi ca sunt o tocilara si altceva nu stiu decat sa stau cu ochii in carti, sa ma feresc de pericole sau sa nu accept nicio provocare. Am facut si eu destule la viata mea. Unele chiar grave. I-am spart capul varului meu cu tezla (sunt o criminala)-bineinteles nu intentionat ;si DA inca mai traieste- dar asta e o alta poveste. :)) Plec, umblu , nu beau , nu fumez, barfesc, ma cert, sunt artagoasa sunt uneori mult prea ironica si multe altele.
   Deci, in cocluzie cum e bine sa facem? Sa fim nebuni si sa acceptam si nereguli in viata noastra, sau sa fim rationali si sa nu ne atingem de lucrurile ce ne pot cauza "defecte"? Pana la urma o viata avem...