Fara prejudecati.

Se trezeste .. E dimineata si nu-i place.O inteleg. Parca in perna vezi o lume atunci cand nu vrei sa te dezlipesti de ea.In final se ridica...Isi ia ravasita halatul pe ea si spera sa gaseasca ceva nou in banalul zilei. Inca spera...Nu face doi pasi.Se impiedica de perna lasata cu o seara in urma pe scari.Indignata de ceea ce o caracterizeaza, dezordinea. Da' ce-i pasa ei. Se simte bine...

Paseste si nu intarzie sa ajunga la baie. Aceeasi baie cu oglinda pe dreapta parca pusa strategic ca soarele sa se reflecte si s-o orbeasca.Probabil ca speranta de a depasi banalul nu e atat de departe de ea.Cu ochii parca incarcati cu tone de oboseala isi priveste imaginea din oglinda.Ii place ce vede.Se pare ca nu arata asa de rau pe cat credea.E ziua ei buna azi.Mai optimista decat a intrat in acel chibrit, iese si se indreapta spre canapeaua din sufragerie. Aceeasi dezordine ca si pe scari. Dar ce conteaza? Lasa totul asa cum e, doar e singura.Cine o poate critica?...

Pe canapea statea relaxat ghemotocu ei de blana.Cata iubire tine in el! Isi mangaie cu delicatete barbia si se gandeste daca sa-l trezeasca sau nu. Il trezeste. Ce ii pasa ei daca el mai vrea sa dorma.Si ea s-a trezit cu aceeasi stare.

Decide sa sara peste micul dejun...Nu e bine, dar cine o poate critica?Urca si ajunge la ea in camera. Aceeasi poveste.Lasa totul asa cum e. Tot ea se va cufunda in aceleasi asternuturi. Cauta parca mai grabita decat de obicei ceva sa ia pe ea.Ceva lejer in care se simte bine.De aici pare ca e grabita. Asa si e... Isi pune un tricou mulat negru si o pereche de jeansi gri. Intamplarea face sa se potriveasca. Nu-si doreste asta... Incaltarile au noroi pe ele de asta seara de cand ploaia si-a facut de cap si nu a lasat-o sa ajunga acasa. Nu isi face prea multe griji. Nu e singura...
Cobor scarile usor cu geanta pe dreapta ca asa ma prinde mai bine.Las in urma pete de pe incaltaminte , caci imi este caracteristic.Iau cheile si pe Fido din canapea si deschid usa.Azi voi uita de griji si trece peste rutina.Cine ma poate opri?...

Prietenie.

Crezi in prietenie? Eu consider sentimentul asta destul de relativ.Exista diferite tipuri de prietenie, majoritatea formate in urma unor intalniri banale care au prins.Eu cred ca am prieteni, unii pe care ii stiu de cand eram de-o schioapa.De fapt unul... Ca multi altii am si eu prieteni interesati, prieteni falsi, prieteni pe care sincer nu-i consider prieteni, poate doar niste amici...Si in final prietena cea mai buna.Nu stiu cati au parte de asa ceva. Nu e o intamplare care se petrece fiecaruia ,probabil numai celor care merita. Si consider ca merit.E un lucru mare sa ai pus deoparte un sprijin, un umar, ceva in care te regasesti. Caci asa o descriu eu pe ea.Vad in ea imaginea mea din spatele mastii pe care o port cu anumite persoane.Vad in ea gandirea mea, vad lumea mea, vad tot ce ma reprezinta.

De ceva timp incoace, in oraselul mic in care, se tot leaga prietenii . Adica relatii care au un pseudonim (prietenie). Si putini sunt cei care isi dau seama de acest lucru. Un fapt nejustificat este comportamentul neadecvat. Ca "prietena" ce ii esti unei persoane cu acest defect, ar trebui sa o tragi de maneca sa o pui pe drumul cel bun... Nu stiu de ce am dat un astfel de exemplu.Insa ma framanta ca se intampla.

Eu n-am trait pe vremea bunicii, deci nu pot sa compar prieteniile de atunci cu cele de acum.Probabil ca nu erau atat de superficiale ca cele de azi...

Inceput.

Fiecare dintre noi are un inceput. Si eu acum am un inceput.Aici si acum.Nu am un motiv anume pentru care m-am decis sa imi fac blog.Probabil nevoia de a comunica altfel si de a-mi exprima gandurile si trairile unor persoane straine.Asa poate ca as stii mai multe despre mine.Asta ar fi un motiv pe care nu-l consider plauzibil.Si pe parcurs dezvoltam subiecte... si asa in lumea asta se vorbeste despre toate si nu numai ... :D